neîngăduitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din ne- + îngăduitor.

Pronunție

  • AFI: /ne.ɨn.gə.du.i'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
neîngăduitor
Singular Plural
Masculin neîngăduitor neîngăduitori
Feminin neîngăduitoare neîngăduitoare
Neutru neîngăduitor neîngăduitoare
  1. care nu îngăduie; (p.ext.) care nu iartă ușor; intransigent.


Traduceri

Referințe