înglotire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a îngloti.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.glo'ti.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înglotire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înglotire înglotiri
Articulat înglotirea înglotirile
Genitiv-Dativ înglotirii înglotirilor
Vocativ înglotire înglotirilor
  1. (înv.) acțiunea de a (se) îngloti și rezultatul ei; îngrămădire; concentrare.


Traduceri

Anagrame

Referințe