înglotire

română

Etimologie

Din a îngloti.

Pronunție

• AFI: /ɨn.glo'ti.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înglotire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înglotire	înglotiri
Articulat	înglotirea	înglotirile
Genitiv-Dativ	înglotirii	înglotirilor
Vocativ	înglotire	înglotirilor

1. (înv.) acțiunea de a (se) îngloti și rezultatul ei; îngrămădire; concentrare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ginitelor

Referințe

• DEX '98 via DEX online