îngrăditor

română

Etimologie

Din a îngrădi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ɨn.grə.di'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului îngrăditor
	Singular	Plural
Masculin	îngrăditor	îngrăditori
Feminin	îngrăditoare	îngrăditoare
Neutru	îngrăditor	îngrăditoare

1. (rar) care limitează, restrânge.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online