limita

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză limiter < latină limitare.

Pronunție

  • AFI: /li.mi'ta/


Verb


Conjugarea verbului
limita
Infinitiv a limita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
limitez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să limiteze
Participiu limitat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi.
    A limita drepturile cuiva.
    A limita puterea cuiva.
    A limita un buget.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Derivat regresiv din limită.

Pronunție

  • AFI: /'li.mi.ta/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru limită.

Referințe