îngrădi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) graditi.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.grə'di/


Verb


Conjugarea verbului
îngrădi
Infinitiv a îngrădi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îngrădesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îngrădească
Participiu îngrădit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.); (p.ext.) a hotărnici.
  2. (v.refl.) (fig.) a se pune la adăpost, a se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva.
  3. (v.tranz.) (fig.) a pune limite, a stăvili.
  4. (v.refl. recipr.) (înv.) a se înțelege, a cădea de acord.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe