înhămat

română

Declinarea substantivului înhămat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înhămat	înhămate
Articulat	înhămatul	înhămatele
Genitiv-Dativ	înhămatului	înhămatelor
Vocativ	înhămatule	înhămatelor

Din a înhăma.

Declinarea adjectivului înhămat
	Singular	Plural
Masculin	înhămat	înhămați
Feminin	înhămată	înhămate
Neutru	înhămat	înhămate

cu hamurile puse; prins la căruță, la trăsură, la sanie etc.
(rar; despre vehicule) la care s-au înhămat caii sau alte animale de tracțiune; tras de cai sau de alte animale de tracțiune.
(fig.) angajat la realizarea unui lucru dificil.