înhăța

română

Etimologie

Din în- + haț.

Pronunție

• AFI: /ɨn.həˈʦa/

Verb

Conjugarea verbului înhăța
Infinitiv	a înhăța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înhaț
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înhațe
Participiu	înhățat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a apuca (pe cineva sau ceva) cu violență, repede și pe neașteptate; a înșfăca.

Cuvinte derivate

• înhățare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• hâțâni

Referințe

• DEX '98 via DEX online