înnoire
română
Etimologie
Din a înnoi.
Pronunție
- AFI: /ɨn.no'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înnoire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înnoire | înnoiri |
| Articulat | înnoirea | înnoirile |
| Genitiv-Dativ | înnoirii | înnoirilor |
| Vocativ | înnoire | înnoirilor |
- acțiunea de a (se) înnoi și rezultatul ei; refacere, reparare; (fig.) transformare, prefacere; regenerare.
- repetare, reluare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online