înscăunare
română
Etimologie
Din a (se) înscăuna.
Pronunție
- AFI: /ɨn.skə.u'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înscăunare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înscăunare | înscăunări |
| Articulat | înscăunarea | înscăunările |
| Genitiv-Dativ | înscăunării | înscăunărilor |
| Vocativ | înscăunare | înscăunărilor |
- acțiunea de a (se) înscăuna și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online