însoțit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a însoți.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.so'ʦit/


Substantiv


Declinarea substantivului
însoțit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ însoțit însoțite
Articulat însoțitul însoțitele
Dativ-Genitiv însoțitului însoțitelor
Vocativ însoțitule însoțitelor
  1. însoțire.


Traduceri

Referințe