însoțire
Aspect
Etimologie
Din a însoți.
Pronunție
- AFI: /ɨn.so'ʦi.re/
Substantiv
Declinarea substantivului însoțire | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | însoțire | însoțiri |
Articulat | însoțirea | însoțirile |
Genitiv-Dativ | însoțirii | însoțirilor |
Vocativ | însoțire | însoțirilor |
- acțiunea de a (se) însoți; întovărășire, însoțit.
- (pop.) căsătorie; cununie; nuntă.
- împerechere.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online