înspăimântător

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) înspăimânta + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.spəj.mɨn.tə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înspăimântător
Singular Plural
Masculin înspăimântător înspăimântători
Feminin înspăimântătoare înspăimântătoare
Neutru înspăimântător înspăimântătoare
  1. care provoacă spaimă; îngrozitor, înfricoșător, fioros, groaznic, înfiorător.
  2. (adverbial, urmat de prep. „de”) extrem de...


Traduceri

Referințe