înspăimântător
Etimologie
Din a (se) înspăimânta + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /ɨn.spəj.mɨn.tə'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului înspăimântător | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | înspăimântător | înspăimântători |
| Feminin | înspăimântătoare | înspăimântătoare |
| Neutru | înspăimântător | înspăimântătoare |
- care provoacă spaimă; îngrozitor, înfricoșător, fioros, groaznic, înfiorător.
- (adverbial, urmat de prep. „de”) extrem de...
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online