extrem

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză extrême < latină extremus.

Pronunție

  • AFI: /eks'trem/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
extrem
Singular Plural
Masculin extrem extremi
Feminin extremă extreme
Neutru extrem extreme
  1. foarte mare, exagerat.
  2. (adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) foarte, prea, extraordinar de...
  3. foarte grav.
  4. (despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic.
  5. așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine.
  6. care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime.

Locuțiuni


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
extrem
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ extrem extremi
Articulat extremul extremii
Dativ-Genitiv extremului extremilor
Vocativ extremule extremilor
  1. (mat.) primul și ultimul termen al unei proporții.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
extrem
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ extrem extreme
Articulat extremul extremele
Dativ-Genitiv extremului extremelor
Vocativ extremule extremelor
  1. maximul sau minimul unei funcții.


Traduceri

Referințe