spiță

română

Etimologie

Din bulgară спицa (spica), sârbocroată spica.

Pronunție

• AFI: /'spi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului spiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spiță	spițe
Articulat	spița	spițele
Genitiv-Dativ	spiței	spițelor
Vocativ	spiță	spițelor

1. fiecare dintre bucățile de lemn sau dintre barele subțiri de metal care leagă cercul sau obezile unei roți de butucul sau de centrul ei.
2. stinghie, spetează.
3. fiecare dintre treptele unei scări; fuscel.
4. (fig.) grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeași persoană; (p.ext.) origine.
5. unitate biologică formată din lanțuri de specii care au derivat una din alta în decursul istoriei lor.

Cuvinte derivate

• spițelnic
• înspița

Cuvinte compuse

• spița neamului

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• paști
• pășit
• pisat

Referințe

• DEX '98 via DEX online