spiță
română
Etimologie
Din bulgară спицa (spica), sârbocroată spica.
Pronunție
- AFI: /'spi.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului spiță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spiță | spițe |
| Articulat | spița | spițele |
| Genitiv-Dativ | spiței | spițelor |
| Vocativ | spiță | spițelor |
- fiecare dintre bucățile de lemn sau dintre barele subțiri de metal care leagă cercul sau obezile unei roți de butucul sau de centrul ei.
- stinghie, spetează.
- fiecare dintre treptele unei scări; fuscel.
- (fig.) grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeași persoană; (p.ext.) origine.
- unitate biologică formată din lanțuri de specii care au derivat una din alta în decursul istoriei lor.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online