însușit

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a însuși.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.su'ʃit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
însușit
Singular Plural
Masculin însușit însușiți
Feminin însușită însușite
Neutru însușit însușite
  1. (înv.) propriu, caracteristic.


Traduceri

Referințe