însuși

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din pronumele a însuși, Din însumi.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.su'ʃi/


Verb


Conjugarea verbului
însuși
Infinitiv a însuși
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
însușesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să însușească
Participiu însușit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a pune stăpânire pe ceva, a lua în stăpânire, a-și apropria.
  2. (v.tranz.) a-și aroga un drept.
  3. (v.tranz.) a asimila, a dobândi cunoștințe, idei, opinii (temeinice) într-un domeniu; a învăța.
  4. (v.tranz.) a fi de acord cu opinia cuiva, a ține seama de părerea cuiva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe