însuși
Etimologie
Din pronumele însuși, formă de persoana a III-a, masculin pentru însumi.
Pronunție
- AFI: /ɨn.su'ʃi/
Verb
| Conjugarea verbului însuși | |
| Infinitiv | a însuși |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
însușesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să însușească |
| Participiu | însușit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a pune stăpânire pe ceva, a lua în stăpânire, a-și apropria.
- (v.tranz.) a-și aroga un drept.
- (v.tranz.) a asimila, a dobândi cunoștințe, idei, opinii (temeinice) într-un domeniu; a învăța.
- (v.tranz.) a fi de acord cu opinia cuiva, a ține seama de părerea cuiva.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online