însurare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) însura.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.su'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
însurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ însurare însurări
Articulat însurarea însurările
Genitiv-Dativ însurării însurărilor
Vocativ însurare însurărilor
  1. (înv.) însurătoare.


Traduceri

Referințe