întârziere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a întârzia.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tɨr.zi'e.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
întârziere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întârziere întârzieri
Articulat întârzierea întârzierile
Genitiv-Dativ întârzierii întârzierilor
Vocativ întârziere întârzierilor
  1. acțiunea de a întârzia și rezultatul ei.
  2. timpul, durata cât cineva sau ceva întârzie.

Locuțiuni

Expresii

  • A exploda cu întârziere = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte) după momentul punerii sau al lansării
  • A fi în întârziere = a fi rămas în urmă, a fi întârziat


Traduceri

Anagrame

Referințe