întăritor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a întări + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tə.ri'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
întăritor
Singular Plural
Masculin întăritor întăritori
Feminin întăritoare întăritoare
Neutru întăritor întăritoare
  1. (despre medicamente) care dă puteri, care fortifică organismul; tonic, fortifiant.
  2. (substantivat, n.)
    Medicul i-a dat un întăritor


Traduceri

Referințe