Sari la conținut

întemeietoare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din întemeietor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.te.me.je'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
întemeietoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întemeietoare întemeietoare
Articulat întemeietoarea întemeietoarele
Genitiv-Dativ întemeietoarei întemeietoarelor
Vocativ întemeietoareo întemeietoarelor
  1. persoană care a întemeiat ceva; fondatoare.


Traduceri

Referințe