Sari la conținut

întemeietor

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a întemeia + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.te.me.je'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
întemeietor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întemeietor întemeietori
Articulat întemeietorul întemeietorii
Genitiv-Dativ întemeietorului întemeietorilor
Vocativ întemeietorule întemeietorilor
  1. persoană care a întemeiat ceva; fondator, ctitor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe