întemeietor

română

Etimologie

Din a întemeia + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.te.me.je'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului întemeietor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întemeietor	întemeietori
Articulat	întemeietorul	întemeietorii
Genitiv-Dativ	întemeietorului	întemeietorilor
Vocativ	întemeietorule	întemeietorilor

1. persoană care a întemeiat ceva; fondator, ctitor.

Cuvinte derivate

• întemeietoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online