întorsură

română

Etimologie

Din întors + sufixul -ură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tor'su.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului întorsură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întorsură	întorsuri
Articulat	întorsura	întorsurile
Genitiv-Dativ	întorsurii	întorsurilor
Vocativ	întorsură	întorsurilor

1. (rar) întorsătură.
2. (fig.) mlădiere, modulație, intonație (nouă); întorsătură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online