întorsură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din întors + sufixul -ură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tor'su.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
întorsură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întorsură întorsuri
Articulat întorsura întorsurile
Genitiv-Dativ întorsurii întorsurilor
Vocativ întorsură întorsurilor
  1. (rar) întorsătură.
  2. (fig.) mlădiere, modulație, intonație (nouă); întorsătură.


Traduceri

Referințe