intonație

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din franceză intonation.

Pronunție

  • AFI: /in.to'na.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
intonație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ intonație intonații
Articulat intonația intonațiile
Genitiv-Dativ intonației intonațiilor
Vocativ intonație intonațiilor
  1. (muz.) emitere (corectă) a înălțimii unui sunet.
  2. variație de înălțime a vocii în timpul vorbirii, interpretării unui text etc.; inflexiune, ton, accent.


Traduceri

Referințe