întors

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a întoarce.

Pronunție

  • AFI: /ɨn'tors/


Substantiv


Declinarea substantivului
întors
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întors întoarse
Articulat întorsul întoarsele
Dativ-Genitiv întorsului întoarselor
Vocativ întorsule întoarselor
  1. înapoiere, revenire (la punctul de plecare).
  2. răsturnare.
    Întorsul fânului.
  3. arătură (de toamnă).

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din a întoarce.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
întors
Singular Plural
Masculin întors întorși
Feminin întoarsă întoarse
Neutru întors întoarse
  1. revenit la locul de plecare.
  2. (despre obiecte) răsucit, încovoiat, strâmb.
  3. (pop.) jugănit, castrat.
  4. (fig.) (rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) sucit, ciudat.
  5. (fig.) (rar, despre cuvinte sau despre vorbire) meșteșugit.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • A face (sau a apuca) cale (a) întoarsă = a se întoarce din drum
  • A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe, și a reveni la locul de plecare


Traduceri

Referințe