concurs

română

Etimologie

Din franceză concours < latină concursus.

Pronunție

• AFI: /kon'kurs/

Substantiv

Declinarea substantivului concurs
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	concurs	concursuri
Articulat	concursul	concursurile
Genitiv-Dativ	concursului	concursurilor
Vocativ	concursule	concursurilor

1. întrecere (sportivă) care se termină întotdeauna cu un clasament și cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanți.
2. examen pentru dobândirea, în ordinea clasificării, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea într-o instituție de învățământ.
3. ajutor, sprijin, colaborare.

Cuvinte derivate

• teleconcurs

Cuvinte compuse

• concurs de împrejurări

Locuțiuni

• (loc.vb.) a da (cuiva) concursul = a ajuta (pe cineva).
• a-și da concursul (la ceva) = a contribui (la ceva), a colabora (la ceva).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online