concurs

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză concours < latină concursus.

Pronunție

  • AFI: /kon'kurs/


Substantiv


Declinarea substantivului
concurs
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ concurs concursuri
Articulat concursul concursurile
Dativ-Genitiv concursului concursurilor
Vocativ concursule concursurilor
  1. întrecere (sportivă) care se termină întotdeauna cu un clasament și cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanți.
  2. examen pentru dobândirea, în ordinea clasificării, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea într-o instituție de învățământ.
  3. ajutor, sprijin, colaborare.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

  • (loc.vb.) a da (cuiva) concursul = a ajuta (pe cineva).
  • a-și da concursul (la ceva) = a contribui (la ceva), a colabora (la ceva).


Traduceri

Referințe