întregit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) întregi.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tre'ʤit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
întregit
Singular Plural
Masculin întregit întregiți
Feminin întregită întregite
Neutru întregit întregite
  1. făcut sau devenit întreg; completat.


Traduceri

Referințe