întrema

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tre'ma/


Verb


Conjugarea verbului
(se) întrema
Infinitiv a (se) întrema
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) întremez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) întremeze
Participiu întremat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a-și recăpăta sănătatea sau puterile; a se înzdrăveni.
    Tratamentul l-a întremat.
  2. (v.refl.) (fig.) a se întări.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe