întroloca

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din într-un loc.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tro.lo'ka/


Verb


Conjugarea verbului
întroloca
Infinitiv a întroloca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
întroloc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să întroloace
Participiu întrolocat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (reg.) a se strânge la un loc, a se întruni, a se reuni.
  2. (v.tranz. și refl.) a (se) forma, a (se) închega, a (se) înjgheba.
  3. (v.tranz.) (rar) a uni; a împerechea.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe