învâltorire

română

Etimologie

Din a (se) învâltori.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vɨl.to'ri.re/

Substantiv

Declinarea substantivului învâltorire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învâltorire	învâltoriri
Articulat	învâltorirea	învâltoririle
Genitiv-Dativ	învâltoririi	învâltoririlor
Vocativ	învâltorire	învâltoririlor

1. (reg.) acțiunea de a se învâltori; învolburare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online