învolburare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a învolbura.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vol.bu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
învolburare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învolburare învolburări
Articulat învolburarea învolburările
Genitiv-Dativ învolburării învolburărilor
Vocativ învolburare învolburărilor
  1. acțiunea de a (se) învolbura; rotire, mișcare în vârtej.


Traduceri

Referințe