înveșmântare
română
Variante
Etimologie
Din a înveșmânta.
Pronunție
- AFI: /ɨn.veʃ.mɨn'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înveșmântare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înveșmântare | înveșmântări |
| Articulat | înveșmântarea | înveșmântările |
| Genitiv-Dativ | înveșmântării | înveșmântărilor |
| Vocativ | înveșmântare | înveșmântărilor |
- acțiunea de a (se) înveșmânta; îmbrăcare.
- (rar) îmbrăcăminte.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online