învecina

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în + vecin.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ve.ʧi'na/


Verb


Conjugarea verbului
învecina
Infinitiv a învecina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
învecinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să învecineze
Participiu învecinat
Conjugare I
  1. (v.refl. recipr.) a fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi alături de cineva sau de ceva, a avea hotar comun.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe