învecinare
română
Etimologie
Din a (se) învecina.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ve.ʧi'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului învecinare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | învecinare | învecinări |
| Articulat | învecinarea | învecinările |
| Genitiv-Dativ | învecinării | învecinărilor |
| Vocativ | învecinare | învecinărilor |
- (rar) faptul de a se învecina; vecinătate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online