vecinătate

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină vicinitas, vicinitatis.

Pronunție

  • AFI: /ve.ʧi.nə'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
vecinătate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vecinătate vecinătăți
Articulat vecinătatea vecinătățile
Dativ-Genitiv vecinătății vecinătăților
Vocativ vecinătate vecinătăților
  1. starea, situația cuiva sau a ceva care este, se află, locuiește, trăiește alături, în apropiere de altcineva sau de altceva; raportul dintre doi sau mai mulți vecini.
  2. loc vecin cu cineva sau cu ceva; împrejurime.
  3. cei care sunt sau locuiesc alături sau în apropiere (față de alții sau față de un loc dat).
  4. stare de vecin; vecinie, rumânie, iobăgie.


Traduceri

Referințe