înverșuna

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din maghiară versenyluptă”.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ver.ʃu'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) înverșuna
Infinitiv a (se) înverșuna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înverșunez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înverșuneze
Participiu înverșunat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a deveni sau a facedevină necruțător, neînduplecat; a (se) îndârji.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe