învineți

română

Etimologie

Din în + vânăt.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vi.ne'ʦi/

Verb

Conjugarea verbului (se) învineți
Infinitiv	a (se) învineți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) învinețesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) învinețească
Participiu	învinețit
Conjugare	IV

1. (v.refl. intranz.) a deveni, a se face vânăt (de frig, de mânie etc.).
2. (v.tranz.) a face cuiva vânătăi, lovindu-l.

Cuvinte derivate

• învinețire
• învinețit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online