înviorător
Etimologie
Din a (se) înviora + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /ɨn.vi.o.rə'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului înviorător | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | înviorător | înviorători |
| Feminin | înviorătoare | înviorătoare |
| Neutru | înviorător | înviorătoare |
- care înviorează, care însuflețește; care îmbărbătează.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online