înviora

română

Etimologie necunoscută.

Conjugarea verbului (se) înviora
Infinitiv	a (se) înviora
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) înviorez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) învioreze
Participiu	înviorat
Conjugare	I

(v.tranz. și refl.) a (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amorțeală; a (se) dezmorți, a reveni sau a face să-și revină în simțiri; (p.ext.) a (se) însufleți, a (se) înveseli; a (se) îmbărbăta.