înviora

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) înviora
Infinitiv a (se) înviora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înviorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) învioreze
Participiu înviorat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amorțeală; a (se) dezmorți, a reveni sau a face să-și revină în simțiri; (p.ext.) a (se) însufleți, a (se) înveseli; a (se) îmbărbăta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe