îmbărbăta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + bărbat.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bər.bə'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îmbărbăta
Infinitiv a (se) îmbărbăta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îmbărbătez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îmbărbăteze
Participiu îmbărbătat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe