Sari la conținut

înviorare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) înviora.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vi.oˈra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înviorare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înviorare înviorări
Articulat înviorarea înviorările
Genitiv-Dativ înviorării înviorărilor
Vocativ înviorare înviorărilor
  1. acțiunea de a (se) înviora și rezultatul ei; dezmorțire, însuflețire.


Traduceri

Referințe