înviorare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) înviora.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
înviorare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înviorare înviorări
Articulat înviorarea înviorările
Genitiv-Dativ înviorării înviorărilor
Vocativ înviorare înviorărilor
  1. acțiunea de a (se) înviora și rezultatul ei; dezmorțire, însuflețire.


Traduceri

Referințe