învolbura

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din în + volbură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vol.bu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
învolbura
Infinitiv a învolbura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
învolburez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să învolbureze
Participiu învolburat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (la pers. 3, despre ape, furtuni etc.) a (se) mișca în vârtejuri; a (se) învârteji.
  2. (v.tranz.) (fig.) (rar) a învălui, a cuprinde, a împresura.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe