învrăjbit

română

Etimologie

Din a învrăjbi.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vrəʒ'bit/

Adjectiv

Declinarea adjectivului învrăjbit
	Singular	Plural
Masculin	învrăjbit	învrăjbiți
Feminin	învrăjbită	învrăjbite
Neutru	învrăjbit	învrăjbite

1. care este în vrajbă, certat cu cineva; înfuriat, mâniat, întărâtat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online