șerpurel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din șarpe + sufixul -urel.

Pronunție

  • AFI: /ʃer.pu'rel/


Substantiv


Declinarea substantivului
șerpurel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șerpurel șerpurei
Articulat șerpurelul șerpureii
Genitiv-Dativ șerpurelului șerpureilor
Vocativ șerpurelule șerpureilor
  1. (pop.) șerpișor.


Traduceri

Referințe