șarpe

De la Wikționar, dicționarul liber
Un șarpe

română

Etimologie

Din latină populară serpes, -is (= serpēns, -ntis)

Pronunție

  • AFI: /ˈʃarpe/


Substantiv


Declinarea substantivului
șarpe
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șarpe șerpi
Articulat șarpele șerpii
Genitiv-Dativ șarpelui șerpilor
Vocativ ' '
  1. (la pl.) ordin de reptile (veninoase și neveninoase) lipsite de membre, cu corpul cilindric, adaptate la târâre prin mișcări ondulatorii.
  2. (și la sg.) reptilă din acest ordin.
  3. (fig.) om fățarnic; ipocrit.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (A țipa sau a striga, a urla) ca din (sau în) gură de șarpe = (a țipa, a striga, a urla) foarte tare
  • În gaură de șarpe = într-un loc ascuns, care poate fi aflat cu mare greutate
  • A sări ca mușcat de șarpe = a se înfuria, a-și ieși din fire
  • A încălzi (sau a crește) șarpele la (sau în) sân = a arăta dragoste și bunăvoință unui om nerecunoscător
  • A-l mușca pe cineva șarpele de inimă = se spune când cineva se simte ispitit să facă (sau să spună) ceea ce n-ar trebui
  • A-l mușca (pe cineva) șarpele invidiei (ori al vanității) = a fi cuprins de invidie, de vanitate
  • A călca șarpele pe coadă = a insulta, a supăra pe un om rău, iute la mânie
  • A se zvârcoli ca în gură de șarpe = a nu-și găsi locul de durere, de spaimă sau de nerăbdare


Traduceri

Referințe