șeverui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din șever + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ʃe.ve.ru'i/


Verb


Conjugarea verbului
șeverui
Infinitiv a șeverui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
șeveruiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să șeveruiască
Participiu șeveruit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a netezi flancurile dinților roților dințate necălite.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe