flanc

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză flanc.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
flanc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ flanc flancuri
Articulat flancul flancurile
Dativ-Genitiv flancului flancurilor
Vocativ flancule flancurilor
  1. extremitatea din stânga sau din dreapta a unei formații sau a unui dispozitiv de luptă.
  2. fiecare dintre cele două părți laterale ale peretelui abdominal, cuprinse între ultima coastă și șold.
  3. fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale peretelui abdominal la animale.
  4. fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc.
  5. foaie de carton special, folosită în poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matrițelor de stereotipie.
  6. nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor.

Locuțiuni

  • (loc.adj.) (mil.) De flanc = dintr-o parte.
  • (loc.adv.) În flanc (câte unul) = unul in spatele altuia.


Traduceri

Referințe