șfărui

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din șfară + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ʃfə.ru'i/


Verb


Conjugarea verbului
șfărui
Infinitiv a șfărui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
șfăruiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să șfăruiască
Participiu șfăruit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (rar) a lega cu sfoară.


Traduceri

Anagrame

Referințe