lega

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

  1. Din latină ligare.
  2. Din franceză léguer < latină legare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) lega
Infinitiv a (se) lega
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) leg
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) lege
Participiu legat
Conjugare I

I.

  1. (v.tranz.) a împreuna, a uni strâns (printr-un nod, o fundă) capetele de sfoară, de ață, de sârmă, de lanț etc. (astfel încât să formeze un tot).
  2. a închide la gură un sac, o pungă, o boccea etc., adunând marginile și înnodându-le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă; a strânge, a împacheta un obiect sau un material într-o învelitoare (basma, sac, pungă etc.) și a o închide în felul arătat.
  3. a uni diferite lucruri într-un mănunchi, într-un tot (prinzându-le laolaltă).
  4. a fixa, a strânge ceva cu o funie, cu un șiret etc. ca să nu se desfacă sau să nu se clatine.
  5. a strânge cu un cerc piesele care alcătuiesc un obiect pentru a realiza un tot.
  6. a prinde una de alta foile unei cărți și a-i pune scoarțe; a broșa, a cartona; p. restr. a coperta.

II.

  1. (v.tranz.) a prinde, a agăța, a atârna un obiect de altul cu ajutorul unei frânghii, a unui lanț etc.
  2. (v.tranz.) (fig.) a înlănțui între ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi.
  3. (v.tranz.) a stabili o legătură între două puncte (îndepărtate) în spațiu sau în timp.
  4. (tehn.) a stabili o legătură între două elemente ale unei instalații sau între o instalație și o sursă de forță (care-i asigură funcționarea).
  5. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) înfiripa sau a (se) stabili relații (din punctul de vedere al ideilor, al sentimentelor).
  6. (v.refl.) a se ocupa cu râvnă de ceva, a simți un mare atașament pentru o anumită preocupare, meserie.
  7. (v.refl.) (fig.) a plictisi pe cineva (căutând ceartă); a se agăța de cineva.

III.

  1. (v.tranz.) a imobiliza pe cineva cu ajutorul unei frânghii, al unui lanț etc.; a pune în lanțuri, în fiare; a înlănțui, a încătușa.
  2. a prinde un animal (de ceva) cu ajutorul unei legături pentru a-l împiedicafugă; a priponi.

IV.

  1. (fig.) (v.refl.) a se obligafacă ceva; a se angaja, a se îndatora.
  2. (v.tranz.) (în superstiții și în basme) a opri, a împiedica de la ceva prin vrăji.

V.

  1. (v.tranz. și refl.) a(-și) înfășura sau a(-și) acoperi o parte a corpului (reînnodând, prinzând); spec. a (se) pansa, a (se) bandaja.

VI.

  1. (v.intranz.) (despre plante) a face rod; a rodi.
  2. (v.refl. și intranz.) (despre sosuri, dulcețuri etc.) a se îngroșa, a se închega.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face economii, a deveni (mai) econom
  • A lega paraua cu zece noduri = a fi zgârcit
  • (pop.) A (nu) lega două în trei = a (nu) pune la o parte ceva din câștigul obținut
  • Nebun de legat = a) nebun furios; b) persoană care se poartă ca un nebun
  • A lega pe cineva de mâini și de picioare = a împiedica pe cineva să acționeze
  • A lega limba (sau gura) cuiva = a împiedica pe cineva să vorbească
  • (refl.) A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate
  • A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate
  • (tranz.) A lega la ochi pe cineva = a înșela pe cineva
  • (refl.) Fiecare se leagă unde-l doare = fiecare își cunoaște greutățile proprii
  • A se lega la cap (când nu-l doare) = a-și crea complicații inutile


Traduceri



Verb


Conjugarea verbului
lega
Infinitiv a lega
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
leghez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să legheze
Participiu legat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (înv.) a lăsa ceva prin legat, prin testament; a testa.
    A lega cuiva un bun.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

  • Vedeți traduceri pentru testa.

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul legare.

Pronunție


Substantiv

lega f., leghe pl.

  1. ligă, echipă; organizație, grup
  2. asociație, asociere
  3. leghe
  4. (despre metale) aliaj

Sinonime

Cuvinte apropiate