fisura

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză fissurer.

Pronunție

  • AFI: /fi.su'ra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) fisura
Infinitiv a (se) fisura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) fisurez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) fisureze
Participiu fisurat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a produce sau a căpăta fisuri.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe