șfichiuitură

română

Etimologie

Din a șfichiui + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ʃfi.kju.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului șfichiuitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șfichiuitură	șfichiuituri
Articulat	șfichiuitura	șfichiuiturile
Genitiv-Dativ	șfichiuiturii	șfichiuiturilor
Vocativ	șfichiuitură	șfichiuiturilor

1. lovitură dată cu șfichiul; (fig.) înțepătură, zeflemea, ironie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online